• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Broasca raioasa

Noaptea se revarsa in parc ca o apa intunecata, umflata mereu de izvoare nevazute. Acum atinsese coama stejarilor celor mai batrani, descoperind printre ramuri de carbune scanteietorul liman al unui cer de vara.
Dar tarandu-se pe nisipul umed al aleii, broasca raioasa nu zari din stele decat stropul de lumina din baltoaca de pe drum.
- Pasarile au mintit, gandi ea - greutatea judecatii mele, care nu rataceste usuratica prin aer, si ochii nu ma mint. Cerul nu e ametitor de sus, cum canta in zori ciocarlia, ci il vad aci: langa mine; iar steaua, cu toate suspinele nocturne ale privighetorii, imi pare un vierme lucitor si comestibil. Pasarile au mintit!
Si broasca indrazneata cu o singura saritura ajunse cerul si se afunda fericita in noroiul mocirlei ca in elementul ei natal.
Apa se turbura, dar steaua nebanuind planeta, pe care i se insultase lumina, pe oglinda refacuta, aprinse din nou minunatul ei margaritar.




Broasca raioasa


Aceasta pagina a fost accesata de 2369 ori.