• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Lanterna magica

Cand slugile prinsera de perete un cearceaf de panza alba, in odaia cea mai incapatoare a casei boeresti, - covoarele de pret, care de atata vreme ii impodobeau zidurile neputand stramba din nas, se multumira sa faca fete de necazul acestei tovarasii.
- Ce cauta mojicul printre noi! se rasti un Buhhara inrosindu-se de manie. Artistul care m-a urzit acum sute de ani, s-a straduit o viata de om sa fiu asemeni gradinilor de trandafiri din Khorasan - si iata ca urata goliciune a unui cearceaf indrazneste sa-mi atinga florile nemuritoare.
Si toate covoarele cele din Persia si cele din Anatol, strigara intr-un glas:
-Asa e, asa e. Ce cauta printre noi?
La asa primire bietul cearceaf se inalbi si mai tare la fata, dar tacu, rugandu-se sa vie noaptea cat mai curand ca sa-si poata ascunde goliciunea pacatoasa.
Si noaptea asteptata veni, pasind prin toate ferestrele deodata in odaie, si cu dansa prin usa deschisa a salonului lanterna magica intra si ea ca un ochi mare de lumina, creator de fantasmagorii: atunci, printr-o minune de nepriceput, in locul cearceafului gol de odinioara rasari un rai de culori, un rai pe langa care tesaturile cele mai bogate erau sterse si de lepadat.
Si covoarelor rusinate de splendoarea harazita unui cearceaf de rand, pe cand podoaba lor pierea in umbra, lanterna magica le spuse:
- Imaginile mele nu le pot darui decat unui suflet curat si alb.




Lanterna magica


Aceasta pagina a fost accesata de 617 ori.