• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Paiata

Seara se lasa in odaie ca o ceata albastra; am inchis cartea poemelor in proza ale neintrecutului Baudelaire. Dar neputand scapad e obsesia dureroasa a "Batranului saltimbanc" m-am dus la circ unde paiata inveselea poporului unui oras intreg.
Paiata se stramba, juca si se da peste cap; lumea se inghesuia si radea, tipand: "Inca odata!" "Inca odata!". Si paiata neobosita se schimonosea din nou, in tunetele de aplauze ale multimii.
Singur eu nu faceam haz - si cand dupa spectacol - norodul se scurse afara ca o apa murdara revarsata neagra pe trotuar - in sala pustie acum, m-am apropiat de biata paiata care plangea cu obrazul ingropat in palme.
Paiata parea atat de trista ca i-am spus: "Iti inteleg durerea. Ca tine imi injosesc mandria fireasca pentru un public de imbecili. Lumea nu banuieste cata suferinta ascund sub fardul stralucitor al versurilor mele, precum nu poate zari lacrimile de sub sulimanul obrazului tau de saltimbanc".
Dar paiata ma privi mirata: "Plang, imi raspunse, fiindca m-au parasit cu totii si nu mai am in fata cui sa ma dau peste cap".




Paiata


Aceasta pagina a fost accesata de 648 ori.