Autori > Ion Pillat
Sufletul
Imi pierdusem ziua ca si toate zilele mele, in fumul acru al singurei cafenele dintr-un oras provincial si murdar.
Si fiindca in ziua aceea eram trist de viata ca de o bautura falsificata, n-am mers acasa dupa obicei, ci am iesit afara la camp, ca sa ma plimb.
Cu rasaritul stelelor, in amurg, pe marginea unei balti, mi-am aplecat sufletul pe magia cerurilor rasturnate.
Se lasase o tacere siderala; suspendat o clipa intre doua infinituri, ochiul meu de om privi drept in ochiul lui Dumnezeu.
Si divinitatea miscata de bataile inimei mele ca oglinda apelor de o piatra indrazneata, largi din constelatii in constelatii la infinit, sufletul necunoscut mie pe care il taram de atata vreme prin noroaiele unui oras trist si murdar.
Sufletul
Aceasta pagina a fost accesata de 587 ori.