Autori > Ion Pillat
Abia sosi Prierul
XI.
Abia sosi Prierul cu-ntaia randunica
Si-l strange galben vara la pieptu-i insorit
Si iata peste dealuri lumina si-a oprit
Din toamna raza lunga prin fulgii care pica.
Tot ce-am legat de suflet cu aripi se ridica;
Ce mi-a fost drag pe lume, in ochi mi s-a umbrit
Si-n amintire suie cu fumu-i albastrit
Iubirea cea mai mare, dorinta cea mai mica.
Cu trecerea rotunda a lunilor roteste,
Schimbat pe bolta noptii, stravechiul zodier
Si steaua ca si visul in zori se vestejeste.
Nimic nu se re-ntoarce la fel a doua oara;
Nici anotimp, nici suflet, nici pasare, nici cer...
Eterna doar MInerva cu lira le masoara.
Abia sosi Prierul
Aceasta pagina a fost accesata de 825 ori.