• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Acuarela

Nu cuvintele purtate ca argintii
Vanturati din mana-n mana pe tejghele
Ar putea sa mi te cheme-n ochii mintii,
Rau muntean, cu limpezimi de acuarele.
Cum sa dau eu slove negre si tocite,
Jocul fraged: numai apa, numai soare,
Si frunzisul: spuma verde pe rachite,
Si lumina: aur sprinten sub picioare;
Naltul cer primavaratic care mana
Sus la munte, pe ulmet si pe arinisti,
Norii albi si le adapa turma pana
Vine seara cu-ale umbrelor nelinisti;
Ridicandu-se în noapte: vajnic taur,
Dealul care paste cer de stanjenei;
Si zvacnindu-si bobul mic spre closca de-aur,
Stelele zvarlite-n zare pumn de mei;
Casele cu prispa scunda, stand pe labe,
Suri zavozi legati de drumurile-funii;
Toate morile-n genunchi, ca niste babe
Ce albesc pe prundul garlei panza luni...
Cat as vrea sa uit de tot abecedarul.
Din taceri sa pot urzi paienjenisuri,
Sa prind stele licarind pe-ntreg hotarul
Apelor încremenite-n luminisuri.
Si, în zori, în vorba-mi noua sa patrunza:
Ceru-n aripi care canta araturii,
Glasul apei, tactul morii, vantu-n frunza,
Cucul, ritmic, ca si inima padurii.





Acuarela


Aceasta pagina a fost accesata de 635 ori.