• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Adio la Florica

Acum trasura trage la scara amintirii
Si de plecare suna in curte zurgalai
Acum, din mine, ceasul temut al despartirii
Si-ntinde umbra sura stapanitor pe vai.

Pocneste biciul: casa se da in laturi, piere;
Intregul deal coboara - si iata-ne pe drum.
Amurgul ne petrece cu razele-i de miere,
Tamaia inserarii inalta-albastru fum.

O, surugiu, opreste! Stai locului, trasura!
Prin plute seculare sa vad cu ochiul plans,
Sporind pe ceruri, dealul in flori ca o rasura,
Ce-n poala lui lumina trecutului a strans.

Infrana-ti caii-n spuma, o clipa sa vad inca
Mormantul si Capela si via cu castani:
Priveliste ramasa aceeasi ca o stanca
Domnind pe risipirea atator vremi de ani.

Din Valea Popii, cucul ma striga pe-a sa limba...
Si Argesul sopteste: De ce ne parasesti?
De ce iti schimbi caminul, nimic cand nu se schimba
Din deal de la Florica la parcul din Golesti.

Ramai la noi! un clopot din Izvorani mai plange
Si tot aud in urma: la noi - la noi - la noi...
Opreste-ti telegarii cu narile in sange,
O surugiu naprasnic gonind ca un strigoi.

Ba nu. Da bici mai bine si drumului il lasa!
Nu-mi parasesc caminul, in suflet cand il duc.
Imi voi zidi-n orase intamplatoare casa -
Dar de averi, de lume si de huliri uituc,

Ca Argesul sa-si mane murmuratoare ape,
In crangul de-altadata iar cucul sa-l ascult,
Pe ochii mei lasa-voi sa cada grele pleoape -
Si voi gasi in mine Florica de demult.







Adio la Florica


Aceasta pagina a fost accesata de 911 ori.