Autori > Ion Pillat
Amurg pe Prut
Cum coboram spre apa limpezita
De soarele tot mai piezis pe Prut,
Am regasit frunzarele mai rare
Si linistea poienii de demult.
Lumina verii se lasa spre toamna,
Lumina dupa-amiezii da-n amurg.
Sta crangul verde si patat de aur,
Poiana se-ncheia cu umbre lungi.
Pe tarmul dimpotriva unde satul
Alb prin livezi se odihnea si el,
Sta panza la ghilit pe prund intinsa.
Cand nori subtiri se-nvapaiau pe cer.
Nu se clintea o frunza in padure,
In sat nu se misca un om.
Cu roata molcum stralucind la soare,
Batea o moara apele domol.
Pe firul apei se ducea o pluta,
Pe apa cerului aluneca un nor:
Era de-argint ca sunetul tacerii
Si-i tremura lumina peste tot.
Stam jos la radacina unei salcii,
In jurul meu privelistile vechi.
Priveam inmarmurit, cum intr-o carte
Copil privisem tara din povesti.
Amurgul imi intrase in poiana.
Privelistea, tot stand, mi s-a parut
Ca-o fura-n zari un stol de randunele
Ce, tot mai mic, in ceruri se pierdu.
Amurg pe Prut
Aceasta pagina a fost accesata de 673 ori.