• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Balada toamnei

In parcuri frunza cade aramie
Pe pajisti unde ieri zimbise mai.
Si in avuzuri luneca pustie
Pe apa-n care dorul ti-oglindeai.
Azi singur al paunilor alai
Mai infloreste pacea din gradina,
Iar eu, simtind zapezile ce vin
Si presimtind durerea ce-o sa vina,
Rechem in tari de geruri si de chin
Uitarea ce durerile alina.

Pierduta e a verii frenezie,
Dus,
Pan suflind in trestie de nai,
De-acum sa sune dulcea melodie
A toamnei
Trista inima, ce n-ai
Iubitele pe care le visai,
Priveste cum apare de senina,
Prin seara-n care ninge aur fin
De foi ingalbenite de lumina
Cu usurinta unui zbor divin,
Uitarea ce durerile alina.

Din departari in departari adie
Cum, in amurguri, zurgalai de cai
Rasuna, pier si tremura si-nvie,
Nostalgic, pe un drum care-l uitai
O, suflete bolnav al meu, ce ai ?
E ca o raza calda de lumina in tara peste care norii vin
S-arunce umbra, jale si ruina,
Si e prin ceata vesnicului spleen
Uitarea ce durerile alina.

O, toamna, fie voia ta, regina,
Tu, care faci din trandafir un spin,
Tu, ce pe codri de-aur prinzi rugina,
Tu, ce-ai sadit alaturi de suspin
Uitarea ce durerile alina.




Balada toamnei


Aceasta pagina a fost accesata de 741 ori.