Autori > Ion Pillat
Bejenia
N-auzi pe vale scartait de cara?
Nu vezi in zare peste sate fumul?
Intrara, bade, turcii iar in tara,
La munte fug rumanii cu duiumul.
Parjol si foc aduc cu ei paganii,
Omoara mamele si taie pruncii...
Dar la rascruci, de lasi poteca luncii
Si-o iei pieptis drept la poiana stanii,
Sub norul care piere ca o pluta,
Prin fagii ce-si opresc aci hotarul,
La sipotul cu apa nenceputa
Au poposit. - Despriponit, magarul,
Blegind urechea blanda, se apleaca
Spre maica alaptandu-si pruncul sfant -
Dar, necajit, cu gandul la pamant,
Iosif intinde mamaliga seaca.
Ce greu, ce lung e drumul de bejenie!
Vrea Domnul sa le mantuie aleanul:
Le-a hotarat ca o blagoslovenie
Nu tara din Eghipet, ci Ardealul.
Bejenia
Aceasta pagina a fost accesata de 629 ori.