Autori > Ion Pillat
Biserica veche
Biserica, in noaptea alba cu zarzarii-mprejur in floare
Si cu poleiul lunii pline pe aripe de heruvim,
Uitata-n fundul mahalalii - in linistea-ti mantuitoare
Primeste, din gradini de vara si patimi, singur sa revin.
Pe turla ta luceste luna cu bruma ei ca o beteala...
Copil sfios ma lasa, lainic, sa-ti calc pe prag ca pe-un hotar.
Sa piara dorul de femeie, viclean, sub sfanta zugraveala
Si inima mi-o fa sa fie pe-altare limpede pahar.
Dar daca sufletul din mine, bolnav suflet, n-o sa piara
Cu tencuiala ta curata un rai de proaspete vapseli -
Cu barba ninsa, bunul preot se roaga pentru el in tinda
Si vede ingerii in preajma-i cu pene lungi de randunel.
Si daca birji imi duc prin noapte, ca-n negre barci de voluptate,
Iubirea trecatoare-n care mi-am otravit vecia mea
Tusind, mai sta paracliserul batran, cu maini cutremurate,
S-aprinda la icoane cerul: sfant langa sfant , stea langa stea.
Biserica veche
Aceasta pagina a fost accesata de 965 ori.