Autori > Ion Pillat
Brumar
Pe umeri iei sumanul si fluieri dupa cani.
Poteca suie dealul prin via din batrani.
S-au inrosit ciresii, ingalbenira nucii,
Ce strajuie cu bruma de pe Brumar butucii.
Acolo unde chiot si cantec fura-n toi,
Rasuna-n guri de pivniti ciocanul pe butoi.
Dar soarele sagalnic acopera cu-arama
Sindrila putrezita si muschiul de pe crama
Si raza lui de aur prin corzile de vii
La strugurii luminii te-ndeamna sa mai vii...
Poete, te imbata de-acum doar cu soare.
Auzi? - scancesc in ceruri, lung, siruri de cucoare.
Dar cainii tai zburdalnici alunga din tufis
Tarcate cotofene zbucnind in zbor pierzis.
Zambesti amar la pana de nea si de carbune -
Gandesti la zile rele, gandesti la zile bune.
La traiul vechi ce calca cu pasul tau tacut
Pe-acest pamant pe care de mic l-ai cunoscut.
Si te intrebi: zapada a inceput sa cada?
Sant iarasi cotofene ca pete de zapada.
Te-opresti sa-ti razimi dorul de ulmii fara foi,
Te-opresti sa-ti fluieri canii si toamna apoi -
Revin in goana cainii, dar toamna nu mai vine
Sa-si culce la picioare credinta ca un caine.
Si singur cu poteca si cainii iar cobori
Sub ceru-n care-a iarna scancesc prelung cucori.
Brumar
Aceasta pagina a fost accesata de 840 ori.