• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Cantecele stepei

I.

In zori pe stepa


De-acuma uita omul ce-ai fost si, pentru-o clipa,
Fii numai asteptarea fiorului divin.
Deodata esti betia ce n-o da nici-un vin,
Si sufletu-ti patrunde - ca-n ceruri o aripa -
In stepa rascolita de vantul aprilin.

Mirosul, pipaitul, auzul si privirea
Se-arunca deopotriva pe cele patru zari.
Esti ritmul ne-ngraditei si singurei cantari,
Talazul ce-nverzeste urmandu-si unduirea,
Mireasma imbibata de vis si avantari.

Esti simtul nesfarsirii, fiind un fir de iarba,
Esti oceanul humei, fiind al lui corsar.
Esti calaretul galben, esti albul armasar,
Albastru departare, si-ntrecerea lor oarba.
Esti cantecele stepei, esti suflul lor barbar!


II.

As vrea sa fiu Oigur nomad,
Calare-n vant sa ma avant,
Si noaptea prin paduri de brad
La Selenga sa-ncerc vad
Poporul meu ne-nfrant.

E ura-n pieptul meu de lup:
As vrea pe stepe fara drum
Ostiri cu ghioaga sa le rup.
Cetati, ce pline ca un stup
Traiau, - sa fie scrum!

Cu flamura de sange-n steag,
As vrea sa calc in Turkestan.
Tu, fata craiului pribeag,
Spre intalnirea celui drag
Sa vii cu lung chervan.

As vrea, cand ies cumplit prin zari,
Sa tremuri toata ca un prunc,
Sa cazi cu trupul pe carari,
Si cum ceri milei indurari,
Pe cal sa te arunc.

Si-n Samarkanda ca-ntr-un cort,
Cu prada-mi vie prinsa-n sea,
Sa intr-un trup. - Iar stand ca mort
Norodul vada cum ii port
Stapana lui si-a mea!


III.

Cand ai un cal in spume
Si suflet de pribeag,
A ta e-ntreaga lume
Din Kitai in Buceag!

Se-ntinde-stepa, creste
Din zari in zari pustii...
Sfarsit nu se zareste
Si inceput nu-i stii.

N-ai cort rotund de piele,
Nici izba grea de brad,
Si dormi flamand sub stele,
Netarmuit nomad.

Si-n vis te vezi, nebune,
Stapan pe Kandahar.
Pe cand spre zi apune
Lin cornul selenar.


IV.

Se-aprind luceferii, se-aprinde
Pe stepa luna s-o colinde;
Si-un aprig dor, pagan ma prinde
Sa sar in sea.

Al meu e cerul si pamantul!
Calare nu m-ajunge vantul,
Si cine-mi va opri avantul
Pe stepa mea!

Nu stelele ce-or sa apuna,
Nici rasaritul viu de luna,
Ci stepa, stepa mea nebuna
O voi canta.

Nebiruita ca o mare
Prin zari se-afunda si dispare,
Si sufletele ratacitoare
N-o pot uita...


V.

Creste, scade, piere
Stepa miscatoare.
In apus de soare
Sufletul mi-l cere.

Caii se framanta,
Musca de zabale;
Sotnii sute-n vale
Voiniceste canta.

Una cate una,
Suliti lungi intinse,
Peste ierburi ninse
Vor porni cu luna.

Ce oras naluca
Le-a cladit in zare
Stepa vrajitoare,
Dorul lor de duca?


VI.

Ti-aducem cal, un steag, un arc
Si campul fara zari ca apa,
O, lasa plugul, zvarle sapa
Si fii al stepelor monarc!

Arunca strigat de razboi:
Viteji veni-vor cu gramada.
Ridica-ti catre zare spada,
Si-n cerul ei sa pieri cu noi!

Neam slobod cu eretii-n vant,
Noi toti pastori de herghelii,
Te-alegem Hatman sa ne fii,
Sa voinicim pe-acest pamant.

Ti-aduce cal, un arc, un steag
Si stepa. Nu-i auzi chemarea?
Va fi a ta, caci e ca marea
Si se da toata celui drag.


VII.

Din ierburi creste frematare,
Se lasa noapte si uitare,
Si hergheliile, in zare
Dispar.

Un cantec, prelungit agale,
Rasuna trist din vale-n vale,
Ingana dragoste cu jale,
Si rar

In stoluri lungi se duc cucoare...
Iar dupa nori sfios rasare
O luna parca de ninsoare
Si-o stea.

Si bruma de argint se lasa...
Ce alba-i stepa matasoasa!
E oare-n lume vreo mireasa
Ca ea?


VIII.

Pe sesul nins fara ninsoare,
Cresc codri desfrunziti sub luna
Sau suliti, palcuri, se aduna
Pe stepa oare?

O, suflete, te prind calarii!
O, suflet, tremura, caci iata
Cum vin prin iarba nearata
Haiducii zarii.

Cazacii, vantul: cot la cot...
Cazacii: scara langa scara,
Vartej, potop ... cu suliti ara
Vazduhul tot...

O, suflet, vanator de vise,
Te lasa-n urma nalucirii
Pe stepele inchipuirii
Intredeschise.


IX.

Pe stepa leganata de vantul primaverii
Legati-va iubirea de inimi si de sea,
Ca o dorinta surda, pitita, a panterii
Cand vede cerbul negru pe campul alb de nea.

La panda, la panda,
Oigur langa Oigur!
Si stepa imprejur
Cu iarba ei plapanda...
La panda, Oigur!

Pe stepa nemiscata sub jar aprins de vara,
Legati-va izbanda de suflet si de-oblinc,
O, cei de-un neam cu lupii ce-n linistea lunara
Pornesc pe stepa larga de dorul ei adanc.

Calare, calare,
Oigur langa Oigur!
Si stepa imprejur
Sporind din zare-n zare...
Calare, Oigur!

Pe stepa argintata de bruma toamnei sure,
Legati-va norocul de inimi si de sea.
UItati-va ca-n zbor sageata veni-va sa vi-l fure,
O, voi, stapanii mortii, dar stapaniti de ea.

'Nainte, 'nainte,
Oigur langa Oigur!
Si stepa imprejur
Cu visul ei fierbinte...
'Nainte, Oigur!

Pe stepa troienita de-a iernilor urgie,
Legati-va mormantul de suflet si de-oblinc,
Cand corbii de pe ceruri de sange, reinvie
Intunecand amurgul cu norul lor adanc.

La moarte, la moarte,
Oigur langa Oigur!
Cand stepa imprejur
La toti ni se imparte,
La moarte, Oigur!


X.

Mi-ai ars coliba de cioban,
Si turmele mi le-ai rapit,
Stramosii mi i-ai necinstit,
Iubita, tu mi-ai pangarit,
O, Timur Khan!

De-un neam acum cu lupul sur,
Traiesc ca lupul pe pamant...
Azvarl din arcul meu rasfrant,
Urland, sageata mea in vant,
O, Khan Timur!

De trece-n zare vreun chervan,
Il jafuiesc dupa-al meu plac.
Ce-mi pasa daca-n iarba zac
Atatia morti pentr-un cazac,
O, Timur Khan!

Va rasari si ziua, jur,
In fata mea cand tu vei sta,
Cand ghioaga mea si ghioaga ta
Cu dor de sange vor lupta,
O, Khan Timur!

Dar, ne-nfranatul meu carlan
Goni-va negru-ti armasar,
Obrazul tau va fi de var,
Si pieptu-ti rosu ca un jar,
O, Timur Khan!

Si stepa toata imprejur
La strigatu-mi va tresari...
Cu dansa, slobod, m-oi iubi,
Uitand de oasele-ti pustii,
O, Khan Timur!


XI.

Inmladierea larga a stepelor oigure
- Intrecerea nebuna de iarba si de cer -
Ce-n zori de zi se naste cu freamat de padure
Si prin amurguri scade armonizand murmure,
Dorinta mea de duca si calul meu o cer.

Plugarii sa ramana in stramtele bordee!
Tu, suflet fara margini, spre nesfarsit ma du
Pe stepa leganata de-nalte graminee,
Caci numai stepa poate nomadului sa dee
Betia voiniciei ce-n ziduri se pierdu.

Cazac ranit de moarte cu sangeranda rana,
Calare ostaseste de suliti biruit,
Nu vrea culcusul, teapan intins sub sfanta strana,
Sub crucea, pravalita greoaie ca o stana,
Ci iarba vreau sa-mi cante cu val nelinistit.

Din huma mea trupeasca sa creasca-albastri scaii
Cand gandul lumii suie pe ceruri sinilii...
Si poate printre stele vor cauta Nogaii
- Povestitori de basme si pastorindu-si caii -
Privirea mea stelara veghind pe herghelii.


XII.

Noaptea pe stepa


GREIERII
Taraie greieri.
CIRD DE COCORI
Tipa cocorii.
AMURGUL
Amurgul ce moare: cer numai si zare.
VANTUL
Vant nebunatec, salbatec.
NORII
Trec norii:
Repezi corabii prin limpede aer
Pierind.
IARBA STEPEI
Freamat de aripi, soptire si vaer
Se-ntind.
STEPA
Si stepa boltita in zare ca marea,
Si stepa uitata revarsa uitarea.
NOAPTEA CE VINE
Chervanul se-opreste. Adorm calatorii,
Si focul trosneste.
CARD DE COCORI DE DEPARTE
Tipa cocorii...










Cantecele stepei


Aceasta pagina a fost accesata de 702 ori.