Autori > Ion Pillat
Castanul cel mare
Se zbate Stramba-Lemne cumplit in pomul zdravan,
Cu brate noduroase si cu atletic trunchi
intelenit in vie, desi pan-la genunchi
I s-a urcat cu-ncetul pamantul gras si reavan.
Dar toamna, sub rodire incununat cu spini,
Si-n noapte plin de pace, de pasari si de stele,
Ca grindina sloboade castanele lui grele
Si-nseninat, primeste pe crestetu-i lumini.
Castanul intre struguri si-a inteles menirea:
Ce-am cautat pe drumuri, gaseste stand pe loc,
Si, adancind pamantul aceluiasi noroc,
Cu zeci de ramuri tine in brate fericirea.
Ma simt, Florica, -n preajma-i atata de sarac!
De ce nu poate pasu-mi sa prinda radacina,
Si sa raman al viei ca pomul pe colina,
Si sa ma strang de tine ca vita de arac...
Castanul cel mare
Aceasta pagina a fost accesata de 1948 ori.