Autori > Ion Pillat
Casuta din copac
Se leagana si astazi, cand vantul sufla-n frunza,
Sus pe stejar-naltata, casuta din copac.
Cu gazda mea batrana ce bine ma impac!
ii duc bolnavu-mi suflet, de oameni sa-l ascunza,
Un suflet ce sa uite trecutul nu putu
si care jalnic bate mereu la alta poarta,
Un suflet ce iubirea nehotarat isi poarta
Din loc in loc, zadarnic O, vindeca-mi-l tu!
Tu, sora cea mai buna cu aripa si ramul,
Primeste-l la fereastra de cer cu ciocarlii.
Tu, nelegata inca prin grele temelii
De tarina prafoasa, da-i sa-si serbeze hramul
Padurea, si vazduhul, si vantul, la un loc -
si rupta din parjolul apusului de soare,
Facand din creanga-n creanga, viu, flacara-i sa zboare:
O veverita rosie cu coada ei de foc.
Casuta din copac
Aceasta pagina a fost accesata de 2165 ori.