In sfesnice lumini de ceara Cum tremurau cu rosii dungi, Pe mare luna-ntinse iara Navod de-argint cu fire lungi. Ne-aduse-n talgere pe masa, Cu ochi brumand talaz strabun, Veniti din verdea lui matasa: Lufar, guvidii si barbun. Priveam uimiti cum odihneste Lumina sfanta peste ei, Cum lumii noastre ii rapeste, De taina marii tot mai grei.