Autori > Ion Pillat
Cra-ro-ra-ra
Pasteau ciulinii turmele la ses,
Fierbea-n podgorii mustu-n zacatori,
isi intinsese codrul covor des
si muntii albi se aratau prin nori.
De nu stiu unde straniu o pasare tipa
Sub frunza moarta-a inimii: cra-ro-ra-ra.
Era de cand e lumea, de mult, de nu stiu cand:
Se lumina de ziua cu tara cot la cot,
Se departa chervanul din clopote sunand,
Ne tot purta pe drumuri ce le-am uitat de tot,
Pierdute pe vecie. Dar pasarea tipa
Ca glasul ei de toamna tarzie: cra-ro-ra-ra.
Cadeau fulgi mari si albi din cerul sur,
Priveam tacut la jarul din camin
si insera albastru in parcul dimprejur
Tesand pe geamuri ceata, pe gand zabranic fin,
Uitare peste toate si tot mai trist tipa
Lung pasarea din suflet: cra-ro-ra-ra.
Cra-ro-ra-ra
Aceasta pagina a fost accesata de 644 ori.