Autori > Ion Pillat
Despartirea
Luase de pe masa si oalele si blidul,
Maria-ngrijorata ca nu manca Isus,
si la lumina serii se zugravea pe zidul
Cel alb, in negru, crucea ferestrei din apus.
incununat sta fiul de cea din urma raza
A soarelui, si fruntea ii sangera ca-n spini,
Tacea tacea si maica lui, care nu cuteaza
- taranca - sa-l intrebe si-i varsa numai vin.
Vin rubiniu cu sange curat umplu paharul
si pita aurita ii scoate din cuptor -
Dar fiul, trist zambindu-i, stiindu-le amarul,
Cu mana le da-n laturi si spune: - "Maine-n zori,
Maicuta, sa ceri popii asina cea mai slaba -
La tatal meu din ceruri ma duc, tu sa ma lasi".
si maica - o taranca - oftand din greu,
se-ntreaba
De ce si-a dat copilul cu domnii la oras.
Despartirea
Aceasta pagina a fost accesata de 633 ori.