Autori > Ion Pillat
Destin
Timp inghetat si lacat fara cheie
La poarta universului,
Ovalul tau, oglinda, vreau sa-mi steie
Simbolul pur al versului.
Cu stranii de-nfiorare,
Ca apele vazduhului
Adancul ti-l sporesti din zare-n zare
in neul duhului.
Rasfrangi din foc de patimi numai raza
Senina cum e soarele.
Se frang de farul tau, de mai cuteaza,
si vantul, si valtoarele.
Orb veacul sta sub negura ce-l leaga,
Sa-ti suie-n slavi clipitele,
Dar tu pe veci te slefuiesti intreaga,
Cum te-au menit ursitele.
Destin
Aceasta pagina a fost accesata de 675 ori.