Autori > Ion Pillat
Dusmanii
Se departeaza lupta, si tunul doar imparte,
Pecetluind izbanda, infrangerea pe culmi...
Bubuitor, furtuna descreste-n zari departe,
Si pacea se strecoara-n dumbravile de ulmi.
Varatica padure re-nvata frematarea
De ramuri si de aripi, de frunze si de vant,
Lumina milostiva povatuie uitarea,
Si crangul tot se tine de biblicul cuvant.
Zburdalnic prinde spuma paraul pe pietrise;
Sfios, un ram de umbra se-ntinde pe poteci;
Un iepure cuteaza o raita-n luminise;
Soparle friguroase se trag din ierburi reci...
Si codrul urmarindu-si menirea sibilina
La dansul gazduieste doi trecatori - Ei stau
Alaturati de-acuma cu-ncredere deplina...
Dar ce de ura-n vremea cand nu se cunosteau.
Ca doi hoinari tovarasi, culcati cu burta-n soare,
Feriti de orice grija, dulceata zilei sorb,
Si dorm cu-atata pofta ... Ce somn adanc dorm oare
Ca nu le-alunga visul un zbor greoi de corb?
Dusmanii
Aceasta pagina a fost accesata de 646 ori.