Autori > Ion Pillat
Elegie
Pe aleea-nalta de castani
Taina, toamna, timpul mi se joaca.
Simt: m-ajung din urma vechii ani,
Zurgalaii lor o sa ma-ntreaca,
Suna pe aleea de castani.
Vii de unde? din ce veac? din ce mormant?
in berlina fosnind surd pe frunza moarta.
Nimanuia ori a mea? pe vecie ori nicicand?
Timpul, toamna, taina mi te poarta
Bland in zori, greu in amiaz, lin in mormant.
Pe aleea veche nici un om,
Nici o frunza pe castanii de carbune,
Doar trecutul: cucuvaie intr-un pom.
Und' ti-e rasul? unde plansul? sa mai sune
Pe ale in surdina ca prin somn.
Alba casa, neagra frunza, putred parc:
Roata timpului isi pierde uruirea.
Taina vremii mana umbrele in tarc.
Numai toamna mi-a ramas si amintirea
Alba-n zare, sura-n casa, neagra-n parc.
Elegie
Aceasta pagina a fost accesata de 780 ori.