• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Elegie in toamna

Sta vantul deodata pe iazuri, si stelele toamnei.
Vaslind din aripe batrane ca ziua si noaptea,
Un stol se insira de duca sub zodii, dar nimeni
Nu stie sa rastalmaceasca azi semnele firii.
Si fumul ramane albastru pe sate si frunza
Ramane pe umar usor ca o mana uitata
Si timpul se-aduna, cenusa, in ornicul serii.
Aleea cotita te-aduce ce unde plecase.
Batranul gaseste intr-insul flacaul din vremuri.
Pastori au venit de la munte, proptiti in toiege
Intreaba luceafarul care luceste pe staul.
Dulaii cu botul pe labe le stau la picioare
Si turmele lor, impietrite, s-au strans pentru noapte
O lampa s-aprinde in casa si omul deschide
Iar cartea cea sfanta, citeste iar slovele sfinte.
Femeia intinde pe masa o panza curata
Si frange iar painea si varsa iar vinul. Copilul
Priveste icoana, icoana priveste copilul.
In poarta asteapta ologul si orbul sopteste:
"La cina am stat in Emaus si aqstazi cu Domnul".
Dar nimeni nu vede minunea, n-aude cuvantul,
Si totul ramane in lume, doar aripa zboara.






Elegie in toamna


Aceasta pagina a fost accesata de 740 ori.