• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Elegie pentru mine

Amurgul cade. Toamna si ornicul se-ntoarce,
Viata isi rastoarna nisipul vremii. Totul
Se-ntuneca, se-nchide. Da, ad-o lampa. Prinde
De geana umbrei ochiul luminii. Da privirii
Ce-mi scapa, alta care sa-mi tremure pe suflet
Cum tremura o raza de soare in aleea
De ulmi primavaratici pe piatra ce asteapta
In umbra clipa alba.

Ia-mi cartea. Ia-mi ierbarul
De buchii moare. Masca tiparului mi-o smulge,
Sub care imi tanjeste ca un obraz fiinta
Curata a simtirii. Abecedarul rupe-l.
Varatec cum e cerul cu zodii ne-ntelese.
Ce-aduc de sus norocul sau pravalesc napasta,
Pe pagina sa creasca neincepute semne.
Abecedarul uita-l, l-a impietrit cititul.
Vreau proaspat, viu, cuvantul, si gol, asa acum sare
Din spuma marii sprinten baiatul cu sirena
Pe brate. Sperioasa, o clipa mai pastreaza
Minunea unei nasteri straine de dorinta
Ce-o cheama. Pe nisipuri se zbate un delfin.
Si un baiat isi pleaca urechea iar pe scoica
Sa mai auda-n suflet vecii. Atat ramane.
In suflet, mai departe - in zarea lui, acolo
Privesc din umbra jocul cuvantului. Vocala
O vad, si vad consoane, asa cum prinzi cu spaima,
Copil fiind, in codri, imperecherea stranie
A unor zei de care n-ai banuit nimica.
Acolo vad cuvantul, nu umbra lui: conturul
Acela de cerneala, ci miezul tainei insusi:
Un arc intins de sunet sa sageteze fuga,
Ce-si profileaza forma pe stancile simtirii
Un pas, un zbor,  un dor, un vas cu amintire,
O urna ... Nu. Mai bine o dansatoare alba,
Maramure lungi tesute cu socoteli subtiri,
Ca sa rasara goala si iar sa se-nveleasca,
O statuie in umbre, in melodia vie
Ce-o poarta-n mine.

Vino cu lampa-n mana. Prinde
De geana umbri ochiul luminii. Da-mi privirea.
Nici un cuvant. Da-mi sufletul. Atat ramane.





Elegie pentru mine


Aceasta pagina a fost accesata de 610 ori.