Autori > Ion Pillat
Era odata la Medina
Manuscriptum, IV (1973), nr. 3, dec, p.32
Era odata la Medina,
O fata ca o iasomie,
Era un cantaret odata
Care-si zicea pe struna dorul.
Doi ani stapan si rob durerii
Trai visand o vecinicie,
Si seara prin gradina cu luna
In stihuri isi canta dorinta.
Domnea pe vremuri la Medina
Peste norod un fiu de rege
Inalt, frumos ca un luceafar
Cum se cuvine unui - Khalif.
Si fata il zari o data
O seara prin gradini cu luna,
Si ea privindu-l fara veste
In piept ii inflori iubirea.
Tot bate cantaretul struna,
De dorul ei tot se framanta,
Dar ea n-aude si nu vede
Si altul parca ii graieste.
Da, altul pentru ea se stinge
Si altul pentru ea suspina,
Iar seara prin gradini cu luna
E umbra lui care se pierde.
12/25 iulie, Sinaia - Predeal.
Ion
Era odata la Medina
Aceasta pagina a fost accesata de 560 ori.