Autori > Ion Pillat
Faurar
Pe dealuri ninse mergi astazi la padure,
Cobori spre Valea Mare sub cerurile sure,
Si fagi cu coaja alba, la sipotul de leac,
Ca stranii colonade de templu se desfac.
Te-opresti sa bei din apa curata ce da viata,
Iti spune padurarul: - E sipot sfant, nu-ngheata.
Si da sa cheme basmul vechi al izvorului...
Dar nu-l ascultati, ti-e gandul - vezi tu - la fata lui.
Iti amintesti bordeiul poienii, totul verii,
Si cainii care latra doar, doar o sa te sperii,
Si fata rasarita in drum ca din pamant,
Si ploaia de lumina a soarelui in crang.
Si gardul viu si umbra padurii tremurate,
Potecile, rascrucea - iti aminteste de toate:
De muschiul cald pe rapa de unde-n codru vezi
Colinele albastre cu vii si cu livezi.
De guruitul dulce-al porumbului salbatic,
De fata mai sfioasa ca un porumb salbatic,
De serile sub fagii prieteni cand o stea
Se anina de frunze ca fata sa mai stea...
Iti amintesti de toate, vezi toate: ochiul, geana...
- Mos Pavel, ce-ti mai face, de-acum un an, Ileana!
- Boierule, am dat-o dupa un carciumar
De prin Leresti; e omul chiabur ... Auzi doar rar
Cum suna si rasuna, departe, in padure,
Auitor, a moarte - departe - o secure.
Faurar
Aceasta pagina a fost accesata de 729 ori.