Autori > Ion Pillat
Florica
Aici isi ingropara bunicii mei copila,
in loc ferit de-arsita, de viscol si de vant.
Colinei inchinara iubitul ei mormant,
Legand de dealul rodnic si numele si-argila.
si vremea prea fugara si fragedul destin
Al celei ce fusese - abia o zi - Florica
Azi, de fetita moarta noi nu mai stim nimica;
Dar cand acum Florica, in soare aprilin,
Etern reinfloreste, ceva in piept ma doare,
Privind cum prinde raza cu fermecatu-i fir
O fasa de bobocul plapand de trandafir
si-un zambet de lumina de fiecare floare.
Un zambet ce odata traia pe buza ei
si ma-nfior la gandul pagan si la credinta
Ca trebuie naturii sa-i altoiesti fiinta
Pamantul sa palpite ca inima, de vrei.
Florica
Aceasta pagina a fost accesata de 733 ori.