Autori > Ion Pillat
Ghenar
"Perdele-s lasate si lampile aprinse"
Frumosul vers anume il chemi acum in minte,
Vreun critic sa te-nvete, discipol sa te faca -
Estetului, din mila, inchina-i o bardaca.
Gandeste-te la omul acela din Mircesti,
Senin la gura sobei ca gtine - il iubesti.
Dar lasa, dezmortita din somn de focul tau,
Sa zbarnaie o musca lovindu-se mereu
De limpezimea-nchisa a geamului, pe care
Nu toti sa o priceapa - vezi bine - sant in stare.
Ghenar veni cu vanat amurg si rosii zori...
Si ma gandesc ca daca ai fi si vanator
Te-ai duce dupa iepuri in lunca ta ce este
Sub chiciura din salcii poiana din poveste.
Si i-ai gasi sub tufe pititi, ca bulgari mari
De-omat, ciulind urechea deodata la ogari.
In linistea deplina a iernii se aude
Impuscatura tare cu lungi ecouri surde.
Macesul cel mai negru te miri de-a inflorit?
Nu - si-a lasat doar viata un iepuras ranit.
Priveste-l: pe cearceaful zapezii se sfarseste
Ca un copil cuminte ce-n patul lui boleste.
De-aceea, stiu, tu pusca in mana nu vei lua -
Vei reciti poetii iubiti la vatra ta.
Si-n serile de iarna tihnit vei astepta.
Din must - vin clar, din suflet, - vers limpede, sa dea.
Ghenar
Aceasta pagina a fost accesata de 644 ori.