Autori > Ion Pillat
Hellada
Stă marea ca o treaptă de senin
Pe care urcă insula-n lumina,
Şi templul din pădurea de măslin
Se-naltă gol şi viu că o tulpină.
Coloane, trupuri netede de zei
În care sângele s-a făcut soare,
Colunii lângă ele îmi sunt grei:
Nu pasărea, ci piatră o să zboare.
Lăsaţi-mă să vin iar la părinţi.
Doar clipă mea se cerne cenuşie,
Doar lutul meu se surpă-n suferinţi.
Aici lumina dăruie vecie.
Pe friza vieţii unde în alai
Fecioare vin cu vas rotund pe umăr,
Şi călăreţi semeţi struneaza cai,
Şi dansatoare saltă-n tact şi număr,
Pe stela morţii unde un bătrân
Senin întinde dreapta împăcată
Flăcăului răpus râzând pagan -
Pe marea că o lira încordată.
Hellada
Aceasta pagina a fost accesata de 623 ori.