Autori > Ion Pillat
In Catedrala
Notre Dame de Chartres
O lumina aurie face flori tremuratoare
Si le-arunca si le prinde in manunchiuri trecatoare
De-arcuite ziduri negre; in altare curge sange
Cand in ploaie purpurie de vitralii se rasfrange.
Si pierduta-n adancime omenirea se alina;
Frante glasuri se ridica; frante inimi se inclina
Printre sfintii reci de piatra; iar in umbra imbracat,
Sta norodul ce se-nchina ne-ncetat, ingenunchiat.
Dar de dincolo de moarte, cu suras neomenesc
In icoanele-nvechite sfintii morti parca zambesc.
Ce le pasa lor de chinul dat multimii fara nume
Ce se-mpinge si se roaga si se stinge iar in lume.
Ce le pasa de potopul de dureri! Curg, nu-i urnesc
Veacuri multe ca nisipul si popoare - ei traiesc,
Caci de piatra le sint ochii si au suflet de granit:
Obositi de vesnicie, pentru veci au adormit.
In Catedrala
Aceasta pagina a fost accesata de 635 ori.