Autori > Ion Pillat
In lunca
Tu, care treci cu carul sub dealul din podgorii
Ducând la câmp şindrilă sau sus la munte grâu,
Te-abate-n lunca veche şi mâna pin’ la rău.
Amurgu-n vai se lasă cu carduri de prigorii,
Cu-apusul luna albă căzu în heleşteu:
Pe floarea-i că pe-un nufăr se-aşază brotăceii,
Şi cântecul lor straniu, prin umbrele aleii,
Cu zile descântate m-ar urmări mereu.
De n-ar începe-acuma că-n amintiri să sune
Lung clopotele-ncete ce vin de la zăvoi,
Dar vacile în noaptea albastrului trifoi
Treptat se depărtează prin vis şi prin păşune
Opreşte-mă la Argeş, pe plajă care-o ştiu,
Să-i ţin în mâini nisipul, în cupe efemere,
Şi să visez - cum fuge prin degete şi piere -
Trecutul, şi talangă, şi soarele târziu.
In lunca
Aceasta pagina a fost accesata de 622 ori.