• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

In toamna

Te iau, te string la pieptu-mi. Copilo, ce departe
Te simt! Caci, vezi, acuma e ceasul linistit,
Cind bate iar la garduri cu pasul ostenit
Cobzarul toamnei, vintul, in strai de frunze moarte.

Nu plinge. E zadarnic si oaspele-i poftit.
E scris sa vie astazi purtind a mortii carte ;
Si cite-au fost pe lume ne par ce sunt: desarte.
Deschide numai poarta, rostindu-i bun venit.

Deschide larga poarta batrinului cobzar
Ne-o spune jalea veche uitata de demult,
Si hora amintirii se va roti mai rar.

Auzi? Se departeaza spre zarea de cenuse
Cu sufletele noastre ... Sunt singur si ascult
Cum bate vesnicia in pieptu-ti de papuse.
*
Pustie e gradina, pustie casa toata
In care o iubire crescuse an de an.
Ce mari sunt azi copacii! Sub ramuri de castan,
Pridvorul alb in frunza de iedera inoata.

Fintina parasita ramase fara roata,
Se pierde serpuirea potecii intr-un lan,
Si sub boltirea verde a codrului, oltean
Chilim astern arinii in zilele de zloata.

Cararile inguste zadarnic le cutreier!
Straine imi sunt astazi, sau eu le sunt strain ?
Dar neschimbat prieten un tiriit de greier,

Acelasi ca si-atuncea, in clipe de tacere
Reinfiorind visarea cu roze efemere,
imi singereaza pieptul cu vesnicul sau spin.
*
Plutasul Moarte trece pribeag pe riul lumii.
Iar dupa dinsul veacuri, popoare,-n jocul spumii,
Tirite de puhoiul patat de inserari,
Se sterg spre vesnicia potolitoarei mari.

Si Moarte, surugiul cu friu-n dinti, calare,
Noroadele goneste pe-a timpului carare.
Iar veac de veac se leaga in urma : nor de scrum,
Si pulbere se-asterne prin colbul de pe drum.

Si Moarte, pivnicerul din toamnele tarzii,
Ciorchine de popoare ca struguri culegind,
La linurile vremii le duce cu pas rar.

Dar pentru noi, iubito, al mortii lautar
Sa cinte. - Simti cum piere trecutul rind pe rind,
Uitarea cum bureaza in suflete pustii?...





In toamna


Aceasta pagina a fost accesata de 683 ori.