Autori > Ion Pillat
Inger ramas
Daduse iarna-n primavara iar
Si sub un piersic scuturat de floare
Lasase nea de scoici ca un brumar
Si mic un inger inghetat la soare.
Parea, o randunica de clestar
Uitata jos de toamna migratoare-
Cu aripile cruce, tainic dar
Cazut din cer si care-n suflet doare.
Avea doi ochi ca boabe de margean,
Pe cap purta un cerc de alba luna.
Ca o icoana dintr-un schit muntean.
Fetita cea mai mica l-a vazut,
Plangand fugi in casa sa le spuna-
Si toti au ras si nimeni n-a crezut.
Inger ramas
Aceasta pagina a fost accesata de 612 ori.