• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Insula

Amurgul lăsase pe ape lungi plete de aur şi umbră
Când îi zărirăm măslinii şi munţii albaştri pe cer,
Când adieri cu mireasma răşinei şi algei uscate,
Vestind egeica stanca, vrăjiră născare de zei.
În zborul ei luntrea cu pânză legase că pescăruşul
O aripa albă de pacea cleştarului neţărmurit -
Şi iată şi plajă, pârâul sărind de pe prunduri la vale
Cu murmur umbrit de milenii pierind în imense tăceri.
Şi fete în alb spălau lână în apă curată de munte,
Şi una, bălaie că luna, mai mândră că toate, zâmbi,
Şi glasul melodic îmi spuse: - "De eşti preavicleanul Ulise
Sosit din Troada, la mine, străine, fii bine venit".
Şi glasul tăcu că prin farmec, de parcă nicicând nu sunase.
Dar unde e nimfa Calipso? dar unde, fecioarele ei?
Pasc linişti nemaivisate pe ţărmul zărilor clare
Din care vinete piscuri brumate de visuri răsar.
Un nor cu pene de flăcări mai fâlfăie foc până cade
Departe, că pasărea stinsă de dor, istovită de drum.
Pe când izvorând din legende mai vechi decât vremea,
Tăcutele stele se duc cu paşi de lumina pe mari.





Insula


Aceasta pagina a fost accesata de 607 ori.