• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Juruirea

Şi dacă-a fost Sfânta-Maria cea mică,
Să meargă la hram cu toţi se ridică.
Şi dacă-a fost ziua de toamna senină,
Când urcă Negoiul pe zări de lumina,
Pe la drumul cu plopii foşnind frunză rară,
Părinţii Mariei porniră în ţară.
Fetiţă-n căruţă şedea între ei -
Că apă de sipot erau ochii ei.
Trecură o vale, şi două, şi şapte
E noapte, şi cerul e calea de lapte
Pe care se duce car mare şi-oier -
Ioachime, schitul nu e nicăieri.
Zadarnic ceri drumul pierdut, la o stana.
Fetiţă adoarme cu capul pe mâna,

Şi maică-să ţolul îl trage pe ea -
Maria acolo sfânt vis că visa.
Şi, iată, prin frasini răsare lin luna
Argintul din vis se lasă că brumă.
Un schit se vesteşte, nou-nouţ, din pământ,
Că Santa-Maria să-i fie hram sfânt
Şi cum calcă faţă cu frică-n altar,
În cer sună buciume peste hotar.
Şi cum se închină smerit la icoane,
Toţi îngerii Domnului cânta în strâna.






Juruirea


Aceasta pagina a fost accesata de 619 ori.