Autori > Ion Pillat
Leda
Intr-o tara unde Visul e stapan peste Durere,
Intr-o tara de vazduhuri adumbrite de amurg,
Sus pe-naltele terase, peste care zboruri curg,
Freamate falfaitoare intr-un fluviu de tacere,
Leda mai viseaza inca minunatul trup de pene,
Lebada ce nu dispare de pe cerul legendar...
Si iubirea-i cere inca zeilor inalti, ca dar
Mangaieri inaripate dulci ca fluturari de gene.
Iata-o, alba, cu penetul de zapada nuptiala,
Pasarea atotcurata, nepatata de iubiri,
Cum isi lasa lin, in zboru-i visator de naluciri,
Crinul gatului subtire pe a penelor petala.
Si fecioara indrazneste brate dornice sa-ntinda:
In amfora ei de-argila pieritoare, vie vrea
Sa culeaga inflorirea de lumina si de nea
Ca din smulsele avanturi, roza vantului sa prinda.
Dar lasand pamantul jalnic si iubita ce se mira,
Pasarea nascuta pentru siderale cununii,
Isi ridica hieratic spre-ale stelelor domnii
Aripile nalucite, arcuite-n chip de lira...
Leda
Aceasta pagina a fost accesata de 625 ori.