• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Leda si lebada

- Ce nufar mare tremura pe lac?
Ce panza ninsa flutura prin stele?
Ce aripe, ce visuri, se desfac
Sfidand cenusa patimilor mele?

Revino, purtatoare de solie!
Pe lacul clar cu stele pietruit,
S-a scuturat o inflorire vie...
Icoana ta in suflet mi-a zambit.

Nici biruinta omului salbatec,
Nici lesbienele inlatuiri,
N-or mai aprinde focul nebunatec
In care-am ars cu trup si naluciri.

Destule brate mi-au fost vii colane
De serpi pe-un gat de nalbe si de crini,
Destule maini - ciudate scorpioane -
Mi-au otravit umbritele gradini.

Visez acum apropieri de gene
Pe-un trup satul de grelele placeri.
O, brate aripi, degete de pene,
Redati-mi, dati-mi alte mangaieri!

Si fulgii tai ca fulgii de zapada
La buza mea nu s-or topi... si-n veci
Te voi urma, o, pasare de prada,
Cu soarele in aripele reci.

- Nu vesteji, o, Leda, cu mana ta pagana
Omatul primaverii pe-al visului cais.
Ramane floare numai pe creanga unui vis:
Din infloriri plapande, in maini ce-o sa-ti ramana?

Nu saruta cu buza, in noapte, apa clara,
Pe care instelarea asteapta s-o cuprinzi.
Nu-i cerul de pe unda curatelor oglinzi,
In pumnii tai, o apa, opaca si murdara?

Cu pofta indrazneata, nebuno, nu atinge
Inariparea vie a visului ce port.
Nu-mi dobori avantul in praf, cu lutul mort
Ce ancoreaza vantul iubirii si-l invinge.

Femeie, nu ajunge sa rupi din pene zborul,
Ca sa te-nalti cu visul, de huma ta sa-l legi...
Cu maini innebunite zadarnic il culegi:
Iti scapa nemurirea si prinzi doar muritorul.

Caci Lebada, caci floarea de raze si zapada,
Alunecand stapana pe zarea inimii,
De-a pururea departe, in veci, o vei privi,
Cu sufletul nostalgic, din nalta balustrada,

Din tara unde vine e frate de durere
Al fruntilor crescute sub ceruri de amurg,
Din sfintele pridvoare de-asupra caror curg
Simbolurile clare culese in tacere.






Leda si lebada


Aceasta pagina a fost accesata de 635 ori.