Autori > Ion Pillat
Manastire
Pe zari stravechi ca scoarte oltenesti,
Tesute-n flori si pasari de-amurgire,
Pe culmi te inaltai, sa implinesti
Logodna cerului cu tara - manastire.
Si valea ca o carte s-a deschis,
Si-ntaia stea citi in ea prea bine,
Si ce-a fost trup de om s-a facut vis,
Si ce-a fost dor s-a impacat cu sine.
Si-n mine, si-n poiana, si pe drum
Deodata s-a intins atata pace
Ca Dumnezeu plutea ca un parfum
De fan cosit, cand claia se desface
Si-as fi crezut ca totu-i zugravit
Si ca privesc, copil, o stampa veche,
De nu-mi venea - cand sters, cand deslusit -
Un zvon adanc de clopot la ureche.
Manastire
Aceasta pagina a fost accesata de 632 ori.