Autori > Ion Pillat
Marinarul
Pe povarnise dealul aluneca abrupt
Ca sa-si opreasca botul de vie tocma-n vale -
Dar sub boltirea vitei oprindu-ma in cale,
Privesc campia care adoarme dedesupt.
In abureala serii schimbandu-se in mare,
La nesfarsit isi duce un tremurat hotar.
Am ancorat. Acuma sant bunul marinar
Re-ntors din pribegie la vatra primitoare.
Se-nalta pasnic fumul pe gand si pe camin,
Se coace tamaioasa sfarsitului de vara -
Dar frunza se apleaca de-o tainica povara
Atinsa, cand o ploua imbelsugat senin.
Ci sufletul, ce-n vremuri gemu in larg de mare,
Deodata se trezeste ca vantul in catarg,
Cand panze de corabii albastrul mort il sparg
Cu aripile albe de berze calatoare.
Marinarul
Aceasta pagina a fost accesata de 615 ori.