Autori > Ion Pillat


Mit



Insula pierduta colo-n mari
De micsunele, aur si amurg,
Insula, vrajita din visari
Deasupra-ti vanturile curg
In melodii murmuratoare de parau.
Insula, in loc de grau
Maslinu-ti tremura sub minti argintul
Aerian si oleandrul floarea, unde
Mireasma piparata terebintul
Si albe aripi pescarusi pe unde
In lunecari fugare ti le lasa.
Insula, te ascunzi ca intr-o leasa
De vite atarnate si glicine
Cu flori plapande peste tarmul frant.
Din piscuri vezi oglinzile senine,
Auzi al marii vesnic cant.
Insula aicea nici un pas
De om sau fiara urma nu si-a tras.
Pe plaja scanteind prundis de stele,
Doar trupul Venerii crescu din mari -
Si desfacand desisurile grele
Diana doar, in albe desfatari
De raze, a patruns pe muschiul unde
Endimion in codrul ei se-ascunde.
Primavartic, pretutindeni suie
Din foi si valuri tainuita pace.
Tot ce privesti e vis si totusi nu e:
Un zvon de-albine zumzaie si tace
Din nai plangand cu picaturi de luna,
Suspinan-n umbra Faunul si suna
Departe surd, din funduri de ponoare,
Cu inima pamantului,
Copite de Centauri calatoare...
Ramai pe veci! Pe pana vantului
Nu piere! Tu, cladita in terase ca
Altarul anului rotund, nu imi seca
Inaltul corn de-mbelsugare; ia-l,
Rastoarna-l tot in noaptea care cade,
S-ajunga darul tau din val in val
La omul cela trist ce sade
Pe tarm pustiu de zei, cu fata
Si jalea mea...








Mit


Aceasta pagina a fost accesata de 634 ori.


© 2007 Audio Carti - Carti Audio