• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Moara uitata

Sub salcii boltite pe iarba din lunca,
Ca pasari de aur se-alunga lumini
La moara pustie ce nu mai arunca
Pe murmurul apei un cantec deplin.

Cu spatele garbov, cu barba sa verde
De muschi si cu ochii rotunzi - an de an
Isi uita menirea si rostul isi pierde...
Si moara se schimba in chip nazdravan:

Un Mos al padurii, cu pletele-n muguri,
De drumuri si oameni de mult ocolit,
Dar daca plavanii nu rumega-n juguri
Si carul n-asteapta sa fie golit.

Poporul cu pene: sticleti, macalendre,
I-agata de umeri un cuib ca un vis
Si puii de iepuri zglobii isi fac mendre
Si, vezi, le primeste cu suflet deschis.

Si seara, pe drumul pierdut, caprioare
Sfioase, la pieptu-i de frate batran
Isi strang botul umed - si-n noapte izvoare
Il leagana ritmic un sange pagan.

Si trupul sau mare de zeu paduratic
De-acum nu mai stie nici om, nici cuvant.
In freamatul frunzelor, primavaratic,
Ce trainic se leaga de vechiul pamant...

Sub salcii, pe iarba poenii din lunca,
La moara uitata ma voi sihastri -
Sa fiu vietatea de codru ce-arunca
Usoara ei umbra pe apele vii.





Moara uitata


Aceasta pagina a fost accesata de 660 ori.