• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Moartea pastorului

Prin ramuri vantul si in zare marea
Rotunda si albastra si brazdata
De prora insulelor violete,
Batute-n cearcane de-argint, cu golfuri
Ferite de furtuna unde singuri
Delfinii vin jucandu-se. Deasupra
Cer limpede ca apele de munte
Ce prin poiana trec saltand la vale
Cu pas usor de calca parca zeii
Pe lume iar. De sus cad linisti. Vulturi,
Rotind cununi, se-nalta si coboara.
Mioarele s-au gramadit la umbra
Tulpinilor. Sub bolti de aur vested,
Cu botul pe spinarea celeilalte,
Se-ndeasa toate la movila unde
Sub frunza toamnei sta intins pastorul
Lor tanar doborat de maini viclene.
Infipt alaturi ii vegheaza pacea
Doar fluierul de soc. Si ziua fuge.
Si vantul bate. Lung din fluier plange
Faptura nevazuta. Rar raspunde
Din fund pierdut de sihla jalea frunzei.
Si vantul bate ... Behaie mioara...
Rasuna fluierul din alte timpuri
Deodata ramuri se desfac si fata,
Straina noua, faunul si-arata:
O fata mai batrana decat coaja
Pamantului, mai trista decat toamna
Pamantului ... Surd bate vantul. Spune
Tot mai departe gura de lumina
A inserarii; piere si se lasa
Pe marea violeta si rotunda
Cu insule de umbra unde zeii
Au dus cu ei pastorul sa le cante.






Moartea pastorului


Aceasta pagina a fost accesata de 593 ori.