Autori > Ion Pillat
Mormantul
De n-ar fi muşchiul crucii, vedeam un pat de flori
Gătit sub boltă verde şi vie a pădurii.
Ai adormit în raiul din slovele scripturii,
Tu, ce-odihneşti la umbră de codri şoptitori.
Te-ai cununat cu moartea că-n basmul Mioriţei,
Pastorule de oameni, bunicule! Acum
Eşti zumzet de albine şi-mprăştiat parfum
În via îmbătată de înflorirea viţei.
Te-a biruit pământul, dar l-ai însufleţit
Şi l-a pătruns iubirea-ţi de ţară, că seminta.
Stejarilor prieteni le-ai dăruit fiinţă
Şi sângele, ce curge cu seva înfrăţit.
Orice copac din juru-mi îl simt că mi-e părinte,
Cu cea din urmă iarbă de mult am legământ.
De dincolo de oameni, de timp şi de mormânt,
Un ram se-apleacă tainic să mă binecuvinte.
Mormantul
Aceasta pagina a fost accesata de 611 ori.