Autori > Ion Pillat
Mortii
Şi-n paragina cărării,
Pe tăcerea înnoptării,
Mai întâi răsună stins
Ca un zvon de ape-n ropot,
Vuiet depărtat de clopot,
Lin ca luna care-a nins.
Dar, mai tare pe măsură
Ce lumina lunii fură
Înţelesu-adevărat
Al vâlcelei şi-al pădurii,
Creşte-n zbuciumul furtunii
Clopotul nebun din sat.
Zi de aur tremurat
Se coboară peste sat,
Zi de toamnă cu lumină
Galbenă ca de sulfină.
Şi pe strâmta cărăruie
Umbra pustnicului suie
La clopotniţa pe care
Cade cu-o cutremurare
De lumină, alb în zbor,
Stolul porumbeilor.
Şi un cântec clar de toacă
Seara-n sunete-o îmbracă
Râul îi răspunde-n şopot
Şi strălimpede un clopot.
Mortii
Aceasta pagina a fost accesata de 601 ori.