• Biografie
• Opera
• Poze
• Filme

Mortul

Deodata s-au rupt norii si deodata
Zbucnira-n ceruri muntii toti de piatra.
Se departa furtuna. Rar, un tunet
Venea rostogolit de-a lungul vaii
Lovindu-se din stei in stei, navalnic.
Se-nsenina. Isi scutura bradetul
Broboanele de apa sclipitoare
Si pe poiana au iesit oierii
Din poalele padurilor cu turma
Sa-ncremeneasca iar, proptiti in bita.

Cand seara umbra lor s-a facut lunga,
Ciobanul nalt in cusma brumarie
A coborit in vale unde riul
Umflat de ploi, rotindu-se-n bulboane,
Goneste orb ducand virtej butucii
Si plutele sfarmate sus la cheie.
Acolo, la poiana de pe ape,
Il astepta Maria lui, o fata
Dintr-un satuc saracacios. Venise
In maini cu legatura de merinde,
In ochi cu o iubire inca noua.
Cu par balai si trup subtire-n mlada,
Cum se strangea sfioasa sa grumazu-i
Si-i se lipea de piept copilareste
Si se-anina cu bratele de gatu-i,
El neclintit, ea numai tremurare,
Pareau asa un brad si un mesteacan
Cu crengile unite de furtuna.
Cand s-au trezit, pe vale innoptase
Si raul ce scadea mereu, ca lesui
Lasand pe prund butuci de brad si trunchiuri
A parasit pe-o limba de nisipuri
Sub un arin cu ramurile joase
Un trump de om cu ochii plini de ceata.
Nu l-au vazut, nu mai vedeau nimica.
Imbratisati trecura langa dansul
De tot aproape. Fata deodata
Razand s-a rupt din brate dragi. Ciobanul
A stat putin prinvind-o cum se pierde
De umbrele padurii alintata.
Vari apoi merindea in desaga,
Iti trase peste ochi caciula sura
Si o porni la munte cu nevoia.

Se innoptase bine. Cite una,
Ca oile-n poiana, stele, stele
Ieseau din ce in ce mai mari. Departe
Prin toancele de piatra, vajaitul
Nahlapilor in spuma era groaznic.
Dar Bistrita la marginea finetei
Isi linistise val cu val mania
Si murmura un cantec vechi de leagan,
Pe cand arinul, tanar ca si mortul,
Il mangaia cu ramuri aplecate
Si frunze verzi, usor de tot, pe frunte.






Mortul


Aceasta pagina a fost accesata de 606 ori.