Autori > Ion Pillat
Necunoscutei (III)
Cand zorii tai se-aprind in dimineata,
Imbrac, tacut, o noapte tot mai grea.
Si val de stele daca tragi pe fata,
Un soare sec si sterp e soarta mea.
La antipod ne-a randuit destinul:
De-mbatranesc, intineresti in schimb;
Placerea ti-e partasa, mie, - chinul,
Adormi zambind cand otravit ma plimb.
Ce-mi pasa! Catre tine, ca Apollo
Pe Dafne fugarind-o pas cu pas,
M-azvarl, imi scapi, te prind, cand, iata, colo,
In verde dafin, vesnic mi-ai ramas.
Dar daca pieri, iubire neatinsa,
La ce bun fruntea mea de lauri prinsa!
Necunoscutei (III)
Aceasta pagina a fost accesata de 591 ori.