Autori > Ion Pillat
Nespovedita mie
XIV.
Nespovedita mie ce grija iti apleaca
Profilul pur pe bratul in lance razimat?
Ce chin tacut, Zeita, in marmura sapat,
Iti adumbri pleoapa de lacrimi pururi seaca?
Credeam ca numai omul cu mintea lui saraca,
Divino, se framanta de patimi tulburat.
Ce sagetare-ascunsa un zeu dusman ti-a dat?
Chiar ranile lui Eros cu vremea au sa treaca.
Mi-a spus nemuritoarea: - Graiesti ca muritorii.
Sub alte legi sta neamul din care m-am ivit,
El n-are-amurg, nici noapte si nu cunoaste zorii.
Ce m-a durut odata, ma doare pe vecie...
Dar din senina pace si chinul otravit,
Mi-a invatat cuvantul inalta-i simetrie.
Nespovedita mie
Aceasta pagina a fost accesata de 597 ori.