Autori > Ion Pillat
Noapte pagana
... noiane de veacuri paganesti
MACEDONSKI
Tacere ... intuneric ... si flacara palpita:
Cand fuge pe podele, cand suie pe tavan,
In licariri nebune din vatra parasita.
Si tot privesc pe ganduri, din vechiul meu divan,
Si flacara si umbra si visul ... e in van,
N-alung melancolia ce-n inima palpita.
Tacere ... intuneric ... si nici un fosnet ... dorm?
Dar ceasul pretutindeni a inceput sa bata
S-aud cum bate tampla si creierul inform
A prins ecouri surde, rasunator deodata.
Fantastic cord si vreme s-au napustit sa bata
Si clipele egale in veacuri le transform.
S-a stins pe vatra focul si s-a facut albastru...
Ce radacina-n umbra a prins de-a inflorit?
Sa fie-nchipuire, visare de sihastru -
Rasuna-n orologiu scandat si deslusit
Un zgomot de copita de marmura izbit,
Un zgomot de copita pe poduri de-alabastru.
E bestia scapata, din veacuri legendare,
Fiinta nevisata de nici un visator;
Curata ca zapada ce poarta in spinare.
Necheaza - si-a mea teama s-a preschimbat in dor;
Necheaza lung - si-n mine se naste-un aprig dor.
Pe cercul lunii cornul Licornului rasare...
Heraldic vis si stranu, ma duc in departari
Cu zgomot de copita vijelios pe cale...
Uitare, timp si spatiu sa piara brusc. In zari
Sa creasca sub potcoave campie, munte, vale;
Pamantul sa-mi roteasca feeric, tot in cale,
Pustiuri fara margini, netarmurile mari!
Dar iata peste capu-mi se-ndoaie bolti stelare...
Divan, odaie, casa in urma au pierit.
De sange urca luna deodata - pana-n zare
Ni se intinde umbra fugara. A murit
Uitare, timp si spatiu,, sfarsit si nesfarsit...
Si tropotul ritmeaza cadente lapidare.
Frig: tremura pe ceruri un praf de zodiac,
Se sparg in curcubeie cunune boreale
Si marea fara valuri tacuta-i ca un lac...
E cald si palmierii lung ne soptesc in cale
Cu stanci coralifere din ape tropicale
Necunoscute insuli prin umbra se desfac.
Cutreieram acuma paduri adanci de brad:
Pe varfuri troienite luceferii scantee,
Si auzim cascade in departari cum cad.
Acum ne duce mersul titanic prin alee
De sicomori in floare in parc de azalee.
Geamii, cupole de-aur, de sticla si de jad,
Prin frunze ochiul nostru le prinde doar o clipa
Si pier intrezarite prin ceata unui vis.
Cetati cu minarete rasar si se risipa...
Iar Meka si Medina, Misorul si Memfis
Cetatile inchise la toti, ni s-au deschis,
Si la potcoava vremii trecutul se-nfiripa.
Trecutul, viitorul sint prada unui vis.
Si veacuri fug si ele cu zborul monoton...
Privim prin zari cum creste himeric Ecbatana
Trireme cum se-ndreapta spre Tir si spre Sidon.
Pe mari e iar stapana Carthago, suverana:
Dar timpul nu se-opreste in drumul spre Nirvana:
Straluce luna noua din nou pe Parthenon.
Apoi Astarte, zeea visarilor ce mint,
Ne-arata cornul fraged al recelui ei astru,
Alunecand subtire prin dafini la Corint;
Si golful sub vrajire se face mai albastru,
Pe cand in noaptea ninsa cu stele, sus in castru
Buccinatorii suna in buciume de-argint.
Si luna infloreste intregul Helespont...
Pe ape irizate de ea pe ce carene
Sosim pe drumul vremii trecute? Ce arhont
Ne-arata tot Bizantul puternicei Irene?
Serbeaza Verzi si-Albastri luptandu-se-n arene
Izbanda indoita din Thracia si Pont.
Acum pe cer Vezuviul si-aprinde-n umbra lava...
Ma tine-n loc o clipa dorinta la Pompei.
Am toga de matase, ma-mbraca laticlava
Si mi-oglindesc iubirea, stapan, in ochii ei,
In ochii ei de opale cu ape si scantei
Cand cu mafora greaca pe umar vine sclava.
Si tot ramane-n urma uriasului galop...
Si veacuri prabusite deschid adanci abise.
Vecia parca n-are decat un singur scop,
S-asterne cale lunga fantasticelor vise
Ce-n pestere sonore sub bolti intredeschise
Nu fura faurite de nici un zeu ciclop.
De aur era luna si s-a facut ca varul -
Apar trei cruci de sange pe cer de ametist
Si-n tropotul napraznic se-nalta sfant Calvarul
Cu patima credintei si dragostei lui Christ.
Rasare bland obrazu-i si dureros de trist
Sub palida lumina mai alba decat varul.
Dar si-a oprit avantul Licornul sforaind:
Il tintuieste groaza si tremura deodata...
Iar ochii mei de cruce nu pot sa-i mai desprind,
Christos ma fulgereaza cu fata lui ciudata,
Ma tulbura privirea in veci neturburata,
Fiori din talpi la crestet ma tin si ma cuprind.
E vis sau nebunie? dar Christ nu e pe cruce,
Ci eu ma vad eu insumi de cuie rastignit...
Si luna suie cerul si vine si se duce
Prin zari de intuneric ... Tacere ... Am murit?
De veacuri stau de straja pe cruce pironit
Si nimbul nemuririi pe fruntea mea straluce.
Noapte pagana
Aceasta pagina a fost accesata de 668 ori.