Autori > Ion Pillat
Nu-s vindecat cu totul
XVII.
Nu-s vindecat cu totul, Senino, de Himera.
Pe buze tot imi arde sarutul blestemat
Si-n ochiul rau si verde, pe care l-am urmat
Atat de mult pe vremuri, iubirea mea tot spera.
De nimeni dezlegata si astazi imi ofera
Enigma-i dureroasa un Sfinx neindurat
Si sufletul ce-n gheare atat i-a tremurat
Mai tremura privindu-l si-acum, din alta sfera.
Nu-s vindecat cu totul, Minerva mea. Simt inca
Harpiile pe frunte cu zborul lor nefast.
Ma simt stravechea spaima si vraja ei adanca,
Iar glasul de Sirena tot mai suav imi suna
In cantecele mortii, amagitor si vast
Ca marea care-si misca argintul viu sub luna.
Nu-s vindecat cu totul
Aceasta pagina a fost accesata de 596 ori.