Autori > Ion Pillat
Odaia bunicului
Nu s-a clintit nimica si recunosc iatacul
Bunicului pe care, viu, nu l-am cunoscut.
Ramase patu-i simplu si azi nedesfacut,
si ceasul lui pe masa, si-a mai pastrat tic-tacul.
Vad rochia bunicii cu sal si malacov,
Vad uniforma veche de "ofiţer" la moda
Pe cand era el Junker – demult – sub Ghica-voda
Cand mai mergeau boierii in butca la Brasov.
si langa baţu-i rustic, taiat in lemn de vie,
Vad putina lui unde lua bai de foi de nuc.
A scarţait o usa... un pas... si-astept nauc
Sa intre-aci bunicul dus numai pana-n vie.
Un ronţait de soarec sau ceasul ma trezi?
Ecou isi fac, in taina, ca rimele poemii...
si ceasul vechi tot bate, tic-tic, la poarta vremii,
si soricelul roade trecutul zi cu zi.
Din volumul "Pe Arges in sus", 1918-1923
Odaia bunicului
Aceasta pagina a fost accesata de 822 ori.