Autori > Ion Pillat
Odaia ei
Când am intrat tîrziu în casă, totul
Păstrase clipă ultimei vederi.
Pe canapea rochiţă rămăsese
Sculptînd molatec trupul tău de ieri.
Deschisă cartea. Nici o mână nouă
Nu întorsese pagină de-atunci
Pe ornicul oprit aceeaşi ora,
Prin storul tras aceleaşi raze lungi.
Pă masă încă stăruiau alături
Tacîm de-argint şi cupa de cleştar.
Doar perele păreau acum de piatră,
Doar strugurii păreau de chihlimbar.
De porţelan albastru pudrieră
Tot mai ningea parfumul tău pe scrin.
Am tresărit că n-a uitat mănuşă
Nici braţul gol, nici degetul tău fin.
Tu singură lipseai. Ascunsă unde?
Cînd totul după ani e neclintit.
Ori poate colo-n umbrele oglinzii
Obrazul tău, plăpîndul, mi-a zîmbit.
Odaia ei
Aceasta pagina a fost accesata de 620 ori.